Sărbătorile de iarnă la români au încă obiceiuri şi tradiţii bine conservate. Toate sărbătorile sunt însoţite de datini care pot fi laice sau păgâne (Anul Nou), ce reflectă obiceiurile de muncă sau ţin de relaţia om - natură, dar şi de datini creştine şi reprezintă relaţia dintre om şi divinitate (Crăciunul). Ca în orice altă zonă a ţării, în Dobrogea se întâlnesc câteva obiceiuri specifice.

Reprezentantul Muzeului de Artă Populară din Constanţa, muzeograful Ioana Tompea, spune că în Dobrogea

Pe 20 decembrie românii celebrează două momente distincte, fără nicio legătură între ele, dar care s-au împletit până la confuzie, în rostogolirea veacurilor. Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Ignatie Teofarul, care a murit martir pentru Hristos. Tradiţia populară menţine Ignatul porcilor, ritual egiptean considerat păgân, preluat în spaţiul etnic românesc şi perpetuat de vechii daci, când aceştia alungau întunericul şi făceau loc soarelui în preajma celei mai lungi nopţi de peste an

„Nici leagăn moale, nici vreun pat/ Doar fân mirositor pe jos/ Pe fân în iesle stă culcat/ Micuţul prunc: Iisus Hristos/ El Fiul Domnului şi Crai/ Al stelelor de farmec pline/ De-atunci cu drag, la voi din Rai/ Cu fiecare iarnă vine.“

Versurile mai puţin cunoscute – poate ale lui Ion Creangă – ne amintesc de sărbătoarea luminii, a Naşterii lui Hristos, transformată tot mai mult într-o simplă sărbătoare civilă, un simplu spectacol de sunet şi lumini pe străzile oraşelor şi, nu de puţine ori, pe

Acum, în plină iarnă, de treci pragul bucătăriei călduroase a familiei ţăranului-oier Dumitru Ştef, din aşezarea sibiană Gura Râului, vei zări atârnat, lângă calendarul anual creştin-ortodox, „răbojul“ cu cele 12 zile care despart sărbătoarea Crăciunului de cea a Bobotezei. În dreptul fiecărei zile, din cele 12, vor sta înscrisurile bătrânului oier, aflat în pragul împlinirii vârstei de 90 de ani.

Experienţa de o viaţă l-a înzestrat cu mai multe daruri, printre care şi cu prezicerea stării