Istorii abandonate - Jules Verne şi Castelul din Carpaţi

Undeva în Hunedoara, la 45 km de inima Daciei preromane, Sarmizegetusa, se desfăşoară comuna Râu de Mori, puţin celebră în România, deşi dispune de o comoară turistică formidabilă. Aici, mai exact în satul Săseni, se află Castelul din Colţ, fortificaţie care probabil ar fi rămas anonimă printre atâtea alte zidiri istorice dacă n-ar fi fost locul unde s-a desfăşurat acţiunea romanului de ficţiune „Castelul din Carpaţi“, semnat de faimosul Jules Verne. Acest uriaş brand european a fost însă omorât puţin câte puţin de indiferenţa vremurilor din urmă. În loc să culeagă foloasele unui produs turistic unic în ţară, comuna Râu de Mori trăieşte ca oricare altă localitate din spaţiul rural. Nici măcar apropierea de Parcul Naţional Retezat nu-i foloseşte cine ştie ce.

Râu de Mori este o aşezare ates­tată documentar în anul 1365. Cam din aceeaşi perioadă vine şi Cetatea Colţ, început de secol XIV, fiind ctitoria cneazului Cândea, nume transformat ulterior, după schimbarea religiei, în Kendeffy. Mica fortăreaţă a fost ridicată la intrarea în defileul Râuşorului, pe un colţ de stâncă, de unde-i vine şi numele, dar nu a folosit niciodată pentru apărare, fiind prea mică pentru a face faţă armatelor; mai degrabă  a servit ca loc de refugiu în cazul unor conflicte locale ale acelor vremuri.

Mulţi ani mai târziu, Cetatea Colţ îşi găseşte o rezonanţă neaşteptată: aici sau cel mai sigur într-o compilaţie descriptivă dintre Castelul Hunedoara şi Colţ şi-a plasat acţiunea Jules Verne, în romanul „Castelul din Carpaţi“, publicat în 1892. În cartea „Pe urmele lui Jules Verne în România“, autorul Simion Săveanu emite ipoteza că, între anii 1882-1884, celebrul autor de anticipaţie ar fi venit pe Dunăre, până la Giurgiu, apoi a plecat cu trenul la Bucureşti şi, de aici, mai departe, cu alte mijloace de transport, la Braşov şi Homorod. Din Homorod provenea frumoasa sa ultimă iubită, Luiza Müller, cea care îl duce să viziteze împrejurimile, astfel ajungând să vadă Cetatea Colţ. Alte surse biografice ale scriitorului francez spun că acesta nu a fost niciodată în Ţara Românească sau Transilvania, dar că ar fi avut o relaţie pasională cu o anume Luiza din România. Povestea de dragoste dintre cei doi se consumă la Paris şi, într-adevăr, aceasta îi povesteşte despre fortăreţele din Transilvania, mai ales despre cele din jurul Sarmizegetusei, cum ar fi Castelul Colţ. Corespondenţa dintre cei doi s-ar păstra şi astăzi, susţin biografii romancierului. Verne îşi plasează acţiunea cărţii în castelul din Săseni, pe care-l descrie cu fidelitate fie din poveştile Luizei, fie din documente oficiale căpătate de la Viena. Alţii spun că şi una dintre cetăţile Hunedoarei s-ar regăsi în ilustrarea castelului, fapt care n-ar face mai neimportantă fortăreaţa din Săseni.

O legendă lăsată să moară

Contează însă mai puţin dacă Jules Verne a fost sau nu în Hunedoara. Importantă este legenda care dăinuie indiferent câte înscrisuri oficiale ar contrazice-o. Şi la fel de importantă este prezenţa unui loc din România într-o ficţiune a autorului francez. Autorităţile din Râu de Mori ar fi dorit să speculeze povestea Castelului Colţ şi s-o transforme într-un brand românesc şi european de răsunet, cu efect pozitiv asupra dezvoltării turistice a localităţii. Dar... mereu există un dar! Cetatea este ruinată, aproape com­promisă, la ea se ajunge pe o cărare năpădită de mărăcini, iar autorităţile judeţene sau cele turistice naţionale n-au socotit că mitul Castelului din Carpaţi poate fi exploatat în vreun fel. Aşa că au lăsat brandul să moară, l-au îngropat în indiferenţă, au abandonat o istorie care poate azi ar fi generat o altă istorie de succes turistic în România.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013