Totul despre florile nemuritoare
Vă prezentăm în acest număr câteva specii de plante nemuritoare, poate şi pentru că a început sezonul înfloritului, iar cei care doresc să le recolteze pentru aranjamentele florale care să coloreze interioarele iarna o pot face de-acum înainte.
Ammobium (imortela albă) cuprinde două specii originare din Austria. Sunt plante erbacee, anuale sau vivace, rar folosite ca flori de grădină, întrebuinţarea de bază fiind pentru aranjamente şi decoruri persistente. În acest scop, florile se recoltează înainte ca discul galben să fie foarte vizibil, se leagă în mănunchi şi se usucă, în locuri bine aerisite, dar neapărat umbrite.
Ammobium alatum este planta tip pentru acest gen, cu tulpina de 50-60 cm, ramificată, acoperită cu peri mătăsoşi, argintii. Frunzele formează o rozetă tufoasă, iar florile albe, dispuse în capitule, încep să înflorească în luna iunie. Se seamănă în martie – aprilie, iar răsadul este scos într-un pământ nisipos, expus la soare, în luna mai.
Gomphrena (pupi) cuprinde 70 de specii originare din America şi Australia, florile purtând un colorit viu.
Sunt erbacee, cu flori în capitule globuloase, de nuanţe violet sau palete de roşu. Cea mai răspândită este Gomphrena globosa, înaltă de 30-40 cm, ramificată la bază, având tulpină pubescentă şi flori în capitule globuloase, violet lucitoare.
Helichrysum (flori de pai) este răspândită în zonele calde, având peste 200 de specii în Asia, Europa, Africa şi Australia.
Helichrysum bracteatum este cultivată ca plantă anuală, cu tulpina rigidă, de 40-100 cm, flori galbene, purpurii, roz sau albe dispuse în capitule terminale, solitare. Perioada de semănat este aceeaşi, martie - aprilie, cu scoatere la locul definitiv în mai, şi înflorit care deja a început la sfârşitul lunii iunie şi continuă până toamna târziu.
Roccardia îşi are originea în Australia şi sudul Africii. Sunt cunoscute în lume peste 50 de specii, dar cele mai întâlnite sunt R. manglesii (35 cm înălţime, cu flori sub formă de capitule, purtate de pedunculi subţiri, cu involucrul compus din mai multe rânduri de scuame membranoase, etajat pe culori, de la alb satinat, roz pal şi roz) şi R. rosea (flori galbene, în capitule terminale, înconjurate de un involucru membranos, în interior roz lucitor).
Xeranthemum (cununiţă, imortelă, plevaiţă) este un gen de plante alb lânoase, înalte de 50-60 cm, cu tulpini ramificate la bază, frunze liniare sau oblonge şi flori mici, dispuse în capitule solitare, de culoare roz. Înflorirea este foarte abundentă.
La această specie semănatul se poate face şi direct în câmp, tot în luna mai, iar florile pot fi recoltate din luna iulie-august.
Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013
