„Tăticul“ hibrizilor de floarea-soarelui

Aş vrea să cred că nu mai este o noutate pentru vreun cultivator de floarea-soarelui informaţia privind identitatea creatorului hibrizilor acestei specii.

Dr. ing. Nicolae Pârvu, ameliorator de peste patru decenii, n-a făcut niciodată efortul de a spune câte ceva măcar despre „tăticul“ sau „tăticii“ acestor hibrizi. S-a concentrat în schimb pe ceea ce l-a definit în timp ca unul dintre cei mai buni amelioratori în domeniu.

Quality Crops este firma în care şi-a găsit ultimul „lăcaş“ de cercetare şi de unde inspiră în continuare aerul dragostei pentru ceea ce face de aici, de pe meleagurile natale, dar şi din cealaltă parte a lumii – Argentina –, unde continuă activitatea de fiecare dată alte şase luni din an. 

Cu modestia-i caracteristică, a încercat să ne spună câte ceva din activitatea de ameliorator.

– Domnule doctor, vara aici, iarna dincolo. Sunteţi creator de hibrizi de floarea-soarelui 12 luni pe an. Acum lucraţi în România, în emisfera nordică, iarna în emisfera sudică, în Argentina.

– Eu aş zice vara aici, vara dincolo. La mine este foc continuu ca la forjă, dacă aici lucrez în timpul verii şi obţin o generaţie de hibrizi ca să grăbesc procesul de ameliorare, care la mine este clasic, îmi trebuie măcar o generaţie în plus pe an, iar faptul că lucrez în două emisfere mă ajută. În final, este o reducere cu 50% a procesului de ameliorare.

– Cam în cât timp se creează un hibrid?

– Viaţa amelioratorului este grea. Pentru a face un hibrid de la 0 îţi trebuie pe puţin 15 ani ca să îl aduci de la formele iniţiale la ceea ce dorim de la acesta. Se parcurg mai multe etape. Materialul genetic este studiat, se fac linii consangvinizate, forme parentale, le încrucişezi, le dai la verificare oficiilor răspunzătoare de înregistrarea lor, pentru ca în final să ajungă în producţie. Aşadar, calea este lungă, este o nebunie pe care nu o pot face decât cei care sunt pasionaţi de această meserie. Dar în momentul în care ai un material vast nu se mai pune problema că durata creării unui hibrid este atât de mare, pentru că ai ajuns la un anumit nivel în care ai multe forme consangvinizate, multe linii, procesul este complex, dar timpul este mai scurt. În câmpul de la Drăgăneşti Vlaşca avem toate verigile procesului de ameliorare, de la A la Z, de la început până când hibridul este dat la verificare.

– V-aţi dedicat de ani buni ameliorării şi cred că nu greşesc dacă spun că, alături de profesorul Viorel Vrânceanu, sunteţi „tăticul“ hibrizilor de floarea-soarelui din România.

– Da, pentru că mi-am început activitatea în ameliorare la Fundulea încă din 1971 şi iată am peste 40 de ani de lucru în acest domeniu. E adevărat că am stat ani buni pe lângă profesorul Vrânceanu, ca să învăţ tehnica, procesul şi secretul acestei meserii. Este foarte important să te dedici acestui proces, să cunoşti aproape toate liniile sau măcar pe cele mai importante ca pe proprii tăi copii, pentru că altfel nu le poţi folosi cum trebuie.

– Câte linii aveţi în câmpul de ameliorare de la Drăgăneşti Vlaşca care se întinde pe 5 hectare, din câte am înţeles?

– Avem circa 20.000 de linii cosangvinizate. Când spun asta mă refer la linii clasice, restauratori clasici, restauratori de fertilitate cu rezistenţă la erbicide, la Pulsar – Tribenuron. Tot la Drăgăneşti Vlaşca avem 400 de hibrizi în studiu. Sunt hibrizi noi, de ultimă generaţie, care sunt testaţi în culturi comparative, unde ca martor sunt cei mai buni hibrizi ai mei.

– Câţi hibrizi aţi creat în cei 40 de ani de activitate ca ameliorator?

– În România sunt înregistraţi 20 de hibrizi care pot intra în producţie peste tot în UE, dar mai am 9 hibrizi în Ucraina, 4 în Rusia şi alţi hibrizi care sunt în curs de omologare în alte state din afara Uniunii Europene. Chiar există un real interes din partea unor parteneri din Ucraina şi Rusia care vor hibrizii noştri pentru că i-au văzut la alţi parteneri care lucrează cu noi. Este un lucru extraordinar pentru că reuşim să ne extindem în aceste ţări, care împreună cultivă circa 11-12 milioane ha de floarea-soarelui.

– Dar pe piaţa românească şi pe piaţa europeană, evident, sunt mulţi creatori de hibrizi, nu mai vorbesc de multiplicatori şi comerci­anţi. Cum staţi cu concurenţa?

– Competiţia este extrem de dură. În România sunt 24 de firme de la cele mai mari până la cele mai mici implicate în comercializarea florii-soarelui. Pe mine mă interesează să fiu competitiv şi să pot lupta cu cei mari. Din punctul meu de vedere, ca ameliorator, dorinţa mea este să fac un hibrid de calitate cu producţie extraordinară, dar care să fie şi menţinut apoi la un nivel de performanţă deosebit.

– Aţi fost vizitat de mulţi fermieri. Ce au putut vedea, ce le-aţi oferit în aceste loturi demonstrative?

– Mulţi hibrizi, fiecare având posibilitatea de a alege ce crede că se adaptează, se potriveşte cel mai bine în zona lor de cultură.

Hibrizi productivi şi rezistenţi la lupoaie

Cu organizaţii în România, Slovacia şi Argentina, specializată în tehnologia de obţinere a seminţelor pentru culturile de câmp, cu accent pe cele oleaginoase, Quality Crops vine şi în acest an cu o paletă diversificată de hibrizi performanţi. Programul propriu de ameliorare al companiei vizează obţinerea de hibrizi de floarea-soarelui cu potenţial ridicat de producţie, diversificaţi în funcţie de calitatea uleiului, conţinut sporit în seminţe, rezistenţă genetică faţă de erbicide şi atacul dăunătorilor. Prezenţi la evenimentul organizat de Quality Crops, fermierii şi-au manifestat interesul pentru deja consacraţii Amigo, Toro şi La Pampa. Cei trei hibrizi prezintă rezistenţă totală faţă de erbicidele pe bază de Tribenuron Metyl 75 şi faţă de rasele de Orobanche (lupoaie). Potenţialul de producţie al hibridului Amigo este de 4.300-4.500 kg/ha, în timp ce La Pampa oferă o producţie ce variază între 4.500 şi 4.700 kg/ha. Ambii hibrizi se pretează în toate zonele agricole ale ţării, însă trebuie cultivaţi cu precauţie în sud-estul României, acolo unde au apărut rase noi de Orobanche cumana, mult mai virulente şi pe terenurile în care există pălămidă sau alte buruieni ce nu pot fi combătute cu erbicide clasice, specifice acestei culturi. Supremaţia în ceea ce priveşte producţia este deţinută de hibridul Toro, care poate aduce fermierilor 4.600-4.800 kg/ha şi care prezintă rezultate bune chiar şi în zonele infestate puternic cu pălămidă şi cornaci. De asemenea, merită a fi menţionaţi QC Gringo şi Alvarez, singurii hibrizi de floarea-soarelui pretabili pentru cultura a doua, primul fiind un hibrid simplu, timpuriu, cu perioadă de vegetaţie de 95 zile, iar cel de-al doilea, un hibrid simplu, mijlociu, cu o perioadă de vegetaţie de 101 zile.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013