Descoperiri de senzaţie în satul ieşean Hândreşti

Şcoala gimnazială din satul ieşean Hândreşti a devenit cunoscută în lumea specialiştilor prin descoperirile arheologice care atestă o neîntreruptă vieţuire, de peste cinci milenii, în această parte a judeţului.

Într-o încăpere modestă, care se vrea în timp un mic muzeu, facem cunoştinţă cu domnul profesor Mihai Gabriel Vasilencu. Absolvent în urmă cu şapte ani al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“, tânărul profesor a revenit în satul natal, sădind în sufletul elevilor săi dragostea pentru localitatea în care s-au născut, pentru istorie.

Pe masă se află Registrul pentru evidenţa analitică a bunurilor culturale, colecţia de arheologie a şcolii din Hândreşti în care sunt trecute exponate care şi-ar putea găsi cu cinste locul în vitrinele unor muzee cu renume. Între acestea, statuete zoomorfe şi antropomorfe, nuclee de silex de mărimi impresionante, topoare din acelaşi mineral cu perforaţie de tip ciocan, dăltiţe răzuitoare, vârfuri de săgeţi, ceramică, râşniţe etc., toate provenind din perioade diferite – neolitică, eneolitică, perioada bronzului şi a fierului.

„Multe dintre acestea, ne spune domnul profesor Vasilencu, sunt aduse de elevi şi trebuie să vă spun că şi eu, copil fiind, găseam pe câmp resturi de ceramică, vârfuri de săgeţi şi altele despre care ştiam doar că sunt foarte vechi. Oricum, am avut o atracţie deosebită pentru acestea, care m-au dus la Facultatea de Istorie. Am revenit apoi în sat şi le-am vorbit copiilor despre dovezile care atestă vechimea multimilenară a aşezării în care trăim.

Singur sau împreună cu ei – avem şi un cerc de arheologie – am continuat să cercetăm împrejurimile, iar rezultatele activităţii noastre se pot vedea aici. Sigur, nu avem posibilitatea să efectuăm săpături şi ne mulţumim cu ceea ce găsim în urma lucrărilor agricole. Copiii sunt fascinaţi de toate aceste descoperiri şi, trebuie să vă spun, nu o dată şi oameni în vârstă vin cu cioburi de ceramică sau cu alte obiecte descoperite în urma plugului, cerând lămuriri asupra vechimii şi provenienţei acestora.

Reuşim să salvăm multe astfel de obiecte, ca de pildă cele confecţionate din lut, care altfel s-ar distruge în timp, şi să le punem la dispoziţia specialiştilor spre studiu şi cercetare. Un exemplu îl constituie cele patru râşniţe din perioada neolitică pe care le-a adus, la un moment dat, unul dintre săteni, pe numele său Gheorghe Acatrinei.

Am primit şi sprijinul specialiştilor. Împreună cu Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii ieşene, prin persoana domnului lector universitar Vasile Cotiugă, am iniţiat un proiect şi efectuăm cercetări cartând, în unele zone din preajma satului nostru, aşezări, aşa cum spuneam, din perioade diferite.“ Dar descoperirea care a făcut cunoscut numele satului Hândreşti şi pe cel a tânărului profesor a fost una senzaţională: două plăcuţe dreptunghiulare de gresie pe care sunt incizate semne sau caractere care par a fi primele forme de scriere din istoria lumii. Domnul profesor Vasilencu crede că cele două tăbliţe cu inscripţii misterioase se aseamănă cu „alfabetul celţilor“. Ele par a fi asemenea celor de la Tărtăria, cu o vechime de peste 5.500 de ani.

Este posibil ca acestea să fie primele forme de scriere din istoria lumii, folosită de populaţia de pe aceste meleaguri? Este o întrebare la care specialiştii vor da, cu siguranţă, în timp un răspuns. Deocamdată profesorul Mihai Gabriel Vasilencu a făcut cunoscute şi alte descoperiri: urme ale unor locuinţe de formă dreptunghiulară cu podină de lutuială arsă, cuptoare de ardere a ceramicii etc.

Toate acestea atestă, fără îndoială, existenţa în această parte a judeţului Iaşi a unor situri arheologice care, valorificate, ar conduce la o nouă viziune a istoriei noastre vechi şi nu numai. Până atunci profesorul, împătimitul de istorie, omul care îşi iubeşte plaiul natal, satul, visează la apariţia unor sponsori care să-i permită să înceapă deschiderea unor şantiere arheologice pentru că, spune domnia sa: „Ceea ce am aflat e din urma plugului, or cred că marile descoperiri ne aşteaptă încă ascunse.“

Stelian Ciocoiu