Mai zilele trecute se întâmplă să mă rătăcesc într-o tradiţională (deja), adunare a „intelighenţiei“ naţionale în ale cercetării agricole, din care am plecat ofticat până în străfundul străfundurilor. Mi se înfipse în creieri o insidioasă  întrebare pe care nu pot s-o potolesc până când, ca regele Midas (v. năsosul exilat pe malurile Pontului), n-o şoptesc trestiilor. Întrebarea, în fapt un binom întrebare - răspuns, este brand naţional, mai ceva ca micii şi berea, fiind rodul înţelepciunii

Comuna Viişoara, situată la 2 km de Câmpia Turzii şi la 42 km de municipiul Cluj-Napoca, are în componenţă două sate – Viişoara şi Urca – întinse pe o suprafaţă totală de 6.153 ha, din care 4.200 ha arabil. Populaţia a scăzut, în ultimele decenii, de la 7.500 de locuitori la aproximativ 5.800 de persoane, trăind laolaltă, într-o armonie înrădăcinată în timp, români, maghiari şi rromi. Aşezarea s-a dezvoltat pe Valea Arieşului, având o mare tradiţie în cultura cartofului, a legumelor, a

România este a doua ţară europeană, după Germania, care beneficiază de ProGIS, un program informatic complex, destinat satelor şi agriculturii. În prima fază, se vor realiza proiecte-pilot în judeţele Arad, Timiş, Dolj şi Ilfov.

Lansarea a avut loc recent, la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti“, în cadrul conferinţei „Soluţii Integrate pentru Dezvoltarea Managementului Zonelor Rurale şi a Activităţilor din Agricultură şi Silvicultură“.

Parteneri în

„Hora Bucovinei“ din oraşul sucevean Frasin a adunat în tabăra de la Bucşoaia în jur de zece mii de participanţi. Evenimentul, care acum, în 2013, a ajuns la a cincea ediţie, marchează momentul când oile trebuie să fie duse la munte. Cu această ocazie se măsoară cantitatea de lapte pe care o dă fiecare animal în parte, se tund oile şi se face tocmeala cu bacii stânelor în privinţa cantităţii de produse lactate care le va reveni proprietarilor.

Evenimentul a demarat cu un simpozion intitulat