Ce s-o alege de țărișoara noastră în următorii ani? Eu nu știu nimic... Nu fac decât să mă întreb... Ce s-o alege de locul ăsta cântat ca fiind „un picior de plai/ o gură de rai“? Că până acum s-a ales prafu'... Ăla gros... Nimic altceva... Dar noi, în calitate de oameni normali, ne facem că nu vedem. Ne facem că totul e bine... Pentru că talantul nostru de măsură a lucrurilor și a evenimentelor a devenit numai și numai viața noastră. Cum ne simțim NOI și cei foarte apropiați nouă. Altceva nici

La fiecare început de an apar întrebări, de multe ori aceleaşi, care ar putea pune în încurcătură orice ins aflat în fruntea unei ierarhii. Şi asta pentru că, chiar şi după aproape trei decenii, şcoala românească se află tot în impas: mai peste tot fără spaţii corespunzătoare, fără manuale şi condiţii decente de a învăţa, dar mereu în căutarea unui cadru legal firesc, se spune, care să permită desfăşurarea în bune condiţii a procesului instructiv-educativ.

Din păcate, niciunul dintre cei 24-25

Mai trecu o vară, o vacanţă, inclusiv parlamentară, vreme în care s-au dospit ideile plămădite de dinainte de vara fierbinte care, spun oamenii, parcă a alterat până şi minţile unora.

Cu siguranţă referirile sunt la „biblia“ guvernanţilor aflaţi acum la cârma ţării care se îndepărtează pe zi ce trece de „canoanele“ ei. Şi, în nebunia asta dau din zid în zid în căutarea de soluţii prin care să-şi poată respecta promisiunile. Greu însă de găsit şi banii atât de necesari pentru a putea rămâne cu

Mai că nu-ţi vine să crezi câtă indolenţă, prostie şi rea credinţă pot fi adunate în mintea unora, toate la un loc ieşindu-le uneori pe gură precum jeturile de flăcări dintre fălcile balaurului din poveste.

Butonam într-una dintre serile trecute teleco­manda televizorului încercând să mai văd ceva serios, constructiv, încurajator pentru naţia asta. Dar nimic. Pe unul dintre posturile private ştirile, prezentate pe un ton grav de o crainică de altfel agreabilă, au început cu accidente, violuri