Ca de obicei, atunci când mă aşez în faţa calculatorului – de, ne-am modernizat al naibii în ultimele decenii de nici nu mai ştim cum arată plaivasul – îmi vin în minte o sumedenie de idei, care mai de care mai îmbietoare în a-mi exprima părerea despre ce se petrece în jurul nostru. Mai ales acum, când începe vânzoleala pregătirilor pentru noi alegeri. Să nu vă imaginaţi că mă interesează politica politicienilor, ci

Aproape după orice nenorocire viaţa renaşte precum pasărea Phoenix din cenuşă. Ne place să auzim şi să credem asta. Ne place şi gândul că rele de-ar fi să ne mai pască, vor fi urmate de bine. Aşa suntem noi „plămădiţi“ să credem în orice şi în oricine ne dă o undă de speranţă într-o viaţă care să ne placă.

Viaţa nu e uşoară pe nici-unde. Oricine am fi şi pe unde ne-am afla, câţi bani şi putere am avea, ne gândim la ce va fi să fie mâine

După 1989, primul „guvern liber“ a decis că România trebuie reîmpărțită din punct de vedere administrativ-teritorial pentru a putea face față noii „democrații originale“. Acum, după 25 de ani de la ultima modificare, guvernul tehnocrat dorește același lucru – să „reîmpartă“ România. Bineînțeles că dorința acestei modificări administrativ-teritoriale nu e întâmplătoare, ci strâns legată de viitoarea

Cam asta oferim românilor, de parcă i-am vrea mai bolnavi decât sunt deja.

Mă tot gândesc la ceea ce se întâmplă pe piaţa produselor agroalimentare şi mai ales pe cea a laptelui versus cea a medicamentelor şi băuturilor răcoritoare a căror gamă pe cât largă, pe atât de periculoasă a devenit pentru sănătatea oamenilor.

Mulţi se întreabă de ce nu dăm laptele copiilor, în loc să-i obligăm pe crescătorii de vaci să nu mai producă?

Păi