Aproape că nu mai surprinde pe nimeni acum, după mai bine de două decenii de la schimbarea orânduirii, indiferenţa autorităţilor faţă de problemele ţării, ale românilor din diverse categorii sociale. Eforturile declarate ale politicienilor, ale celor mai mulţi demnitari, nu se regăsesc în măsuri, strategii, care să conducă la valorificarea resurselor umane şi materiale, la stabilitate economică şi socială.

Nu-mi propun o analiză a stării de fapt pentru că ar trebui să judec aspru pe cei „cu

Mă îngrijorează numeroasele semnale primite din partea crescătorilor de animale cu referire la modul cum sunt administrate păşunile naturale şi, mai ales, de cine. Mulţi dintre edilii locali, odată ajunşi în fruntea obştii, se consideră unicii proprietari ai fondului funciar aflat în posesia localităţii, prin măsurile ilegale pe care le iau făcând să umbrească activitatea până şi a celor mai oneşti reprezentanţi ai comunităţilor rurale, cu respect pentru lege şi corecţi în folosirea banilor

Degeaba încercăm să ne arătăm cu degetul la tot pasul de parcă am fi paria lumii europene, că valorile, plac sau nu, demonstrează la fiece pas contrariul. Idei, măsuri, acţiuni, lansate şi chiar puse în practică de reprezentanţi ai lumii politice, au lăsat de multe ori să se creadă că nu ne putem autoadministra şi, cu atât mai mult, să creăm ceva în lumea noastră fără capital străin.

Chiar dacă nu există voinţă politică, la care se face deseori referire, necesară iniţierii unor măsuri

Vorbeşte frumos, pare elevat, afişează un aer politicos, înşiruie date şi cifre încercând să convingă că totul merge „ca pe roate“. Apoi, împreună cu „cei de-o samă“, schimbă, reorganizează, restructurează, descentralizează, desfiinţează că de, „cei de dinainte au stricat tot“.

Cam aşa ar putea arăta o sumară caracterizare a politicianului din zilele noastre care odată ales uită de cei care l-au aşezat în fotoliul din care repede învaţă să arate cu degetul şi în care se înfoaie ca un curcan