De când în România a fost instaurată democraţia şi o dată la patru ani mergem să votăm „schimbarea“, ne întrebăm pe bună dreptate – ce vrem? Sau mai bine spus, ce gânduri au mai marii statului, pentru că de peste 20 de ani nu a existat o viziune clară, urmată de o strategie pe care întreaga societate să o urmeze. Pare că fiecare se descurcă cum poate, iar cele mai multe afaceri, funcţionează pe principiul „încercarea moarte n-are!“

Într-o societate în care

Este unanim recunoscut faptul că salariaţii „de la stat“ sunt cel mai prost plătiţi. Fără îndoială, retribuţia trebuie să fie diferenţiată în funcţie de munca prestată, pregătirea profesională şi responsabilitatea asumată sau atribuită.

În multe cazuri regula sau logica aceasta este respectată, ori se crede astfel. Din nefericire în această orânduire „crudă şi nedreaptă“ cei mai mulţi din categoria la care fac referire câştigă atât de puţin pentru munca lor aici

S-a intrat din nou în „vrie“ electorală. Politicienii ies tot mai des la rampă cu declaraţii care mai de care mai stufoase, străduindu-se să scoată în evidenţă grija faţă de poporul căruia-i doresc fericire şi progres „cu orice preţ“. Numai că din discursurile publice nu prea reiese pe ce cărare trebuie s-o apucăm şi ce ne aşteaptă la capătul ei.

Toţi îşi etalează „bunele intenţii“, grija faţă de alegători precum Caţavencu lui Caragiale. Numai că acum

Singura zăpadă căzută în această iarnă a dat peste cap sud-estul României. Nici cantitativ şi nici ca viteză a vântului, episodul meteorologic trecut sub cod roşu nu se înscrie între extremele climatice, cel puţin de când se fac înregistrări. Dar iarna, cum tocmai spuneam, nu una excesivă ori nespecifică climatului temperat continental, a creat aceleaşi probleme ca în urmă cu doi, patru sau 10 ani: a troienit şoselele paralizând circulaţia, a îngropat sate şi case sub nămeţi. Şi, la fel ca