Greu se pun cap la cap prioritățile neamului, mai cu seamă în contextul crizei financiar-bugetare, al migrării forței de muncă, al investitorilor de oriunde care alimentează mai degrabă bugete străine, al finanțatorilor ce diriguiesc tot ce mișcă prin ogrăzile noastre. Despre surse și mijloace prin care ne-am putea măcar acoperi costurile de funcționare nici nu mai poate fi vorba câtă vreme nu ne mai aparțin. Și, dacă ne-o fi mai rămas ceva, mai gata să rămânem și fără ele în schimbul a ceva

Este clar că „încălzirea globală“ ne schimbă viețile... Iar, dacă respectiva încălzire poate fi pusă sub semnul întrebării (au mai fost perioade în istoria omenirii fie cu „încălziri“ globale, fie cu „răciri“) modul în care politicile duse de majoritatea guvernelor lumii ne va schimba viețile, cu siguranță. Cel puțin teoretic... De exemplu, până nu demult se dorea adoptarea unei legislații care să limiteze numărul de porci dintr-o gospodărie la 5, din motiv de scădere a emisiilor de dioxid de

Este de-a dreptul neplăcut să nu-ţi poţi expune ideile, opiniile, mai cu seamă în medii în care să poată fi recepționate, valorificate, nicicum ignorate. Nu întâmplător, oameni de mare valoare intelectuală şi profesională preferă retragerea în propriul mediu, restrâns, decât în locuri şi aproape de cei care ar trebui să întreprindă acțiuni în slujba ţării.

Dar cum această categorie nu-şi găseşte locul acolo unde experienţa, priceperea, capacitatea organizatorică s-ar putea dovedi de mare

...se știe a cui bucurie este. Ce-i drept, și-o doresc toți dacă aceasta, schimbarea, aduce ceva nou. Numai că toate guvernele instalate după 1990, conduse de vreo 20 de prim-miniștri, parcă au fost setate să meargă precum o jucărie defectă, un pas înainte și 2-3 înapoi.

Nu știu dacă toți premierii au fost rău intenționați, cum spun mulți conaționali, ori „împinși“ către deznaționalizare în schimbul unor facilități financiare. Cert este că pentru orice împrumut creditorii au impus condiții