Am citit recent un studiu european care vine cu o informație ce nu mai surprinde pe nimeni. Concluzia studiului este că România se află printre ţările UE cu cel mai mare declin al populaţiei urbane şi rurale prognozat până în 2050. Astfel, potrivit celor de la Eurostat, populaţia urbană va creşte în 15 state membre UE, în perioada 2019-2050, şi va scădea în nouă state membre, inclusiv în România. În fruntea statelor membre care sunt preconizate să înregistreze creşteri ale populaţiei urbane

Asistăm de mai mulți ani la dezbateri interminabile cu referire la organizarea, reorganizarea agriculturii și agricultorilor sub motivația, de altfel pertinentă, a eficientizării activităților agricole. Bag seama însă că se vrea să nu se facă ordine în... dezordine de vreme ce nu se pot pune lucrurile cap la cap.

Din fericire, mulți iubitori ai pământului au reușit să-și croiască drum prin hățișurile legislative, astfel că încă de la momentul trecerii în noua epocă a libertăților democratice

Surprinzătoarea întrebare era adresată, mai în glumă, mai în serios, celor care refuzau să înțeleagă rosturile vremurilor și trăirilor de dinainte și de după momentul unor evenimente ce au scris ori aveau să scrie istorie.

Există, cum de altfel este firesc, opinii diferite ale istoricilor, filozofilor, politicienilor față de diversele momente ale parcursului unei națiuni de-a lungul istoriei, adevărul pur rămânând întotdeauna însă undeva în negura timpului care poate nu se va ridica niciodată

Cu ceva vreme în urmă, pe un post de televiziune era prezentat un animal sălbatic, o căprioară, care în urma unui accident a rămas fără un picior. Prin grija unui om de bine și a unui veterinar a fost salvată din gura jivinelor sau poate chiar a unor... jinduitori de carne proaspătă de vânat. Se străduia săraca, chiar așa, în trei picioare, să supraviețuiască. Se vedea cât de colo ce greu îi era, dar impresiona efortul său de a rămâne în rândul suratelor sale.

Mi-a revenind în minte respectiva