Plecaţi voi, că venim noi!
Incredibil, dar adevărat! Mai că nu-mi venea să cred ceea ce am auzit din comentariile crescătorilor de animale prezenţi la cel mai mare târg din România – IndAgra. Indignaţi, povesteau unii altora cum au fost „rugaţi“ să iasă afară din standurile de animale pentru că... trebuiau să vină autorităţile. Acestea au venit, dar se pare că nu prea le-a plăcut aerul specific unui astfel de spaţiu că au ieşit mai repede decât au intrat. De, nu-i pentru oricine o astfel de muncă.
Oamenii ar fi vrut să dialogheze, să vorbească despre greutăţile lor, dar să şi sugereze soluţii pentru o agricultură performantă şi o viaţă decentă. Dar, n-a fost să fie.
Mi-aş fi dorit ca acele comentarii să fie simple fabulaţii, dar ştiţi cum este: dacă un om îţi spune ceva ai rezerve în a-l crede; când îţi spune şi al doilea începi să te întrebi dacă nu cumva are dreptate, dar când îţi spune acelaşi lucru şi al treilea... De data aceasta erau peste douăzeci care comentau cele petrecute.
Nu-mi propusesem să încep acest text cu un astfel de subiect, dar n-am rezistat să nu vi-l fac cunoscut. Măcar aşa, ca fapt divers. Dar şi ca un semnal pentru cei care ar trebui să ne reprezinte şi să lupte pentru alegători, nu doar pentru ei. Sfidarea celor din rândul cărora te-ai ridicat nu poate decât să altereze relaţiile sociale şi să demoleze economii.
Iată ce m-a îndemnat zilele trecute ca, împreună cu un experimentat economist, să încerc descâlcirea iţelor unei stări de lucru care a determinat prosperitatea economiei gri. „Se pare că – spunea economistul – politicile fiscale, din ce în ce mai sufocante pentru agenţii economici, au deschis tot mai larg porţile unei economii tot mai închise la culoare.“
Interesant punct de vedere. Judecându-l, realizezi cât de aproape de adevăr este. Şi, culmea, din toate relele făptuite de mai toate guvernele postdecembriste nu s-a învăţat nimic. Mai nou, se anunţă alte creşteri ale taxelor şi impozitelor. Să nu mai vorbim de preţuri.
Tot de la economistul respectiv am aflat despre câteva experienţe care n-ar trebui ignorate.
Grecia, o ţară aflată în colaps economic, nu a recurs la ceea ce s-ar fi aşteptat toată lumea – creşterea fiscalităţii, printre alte măsuri, pentru acoperirea deficitului bugetar. Din contră, a redus taxele şi impozitele. Efectul? În doar câteva luni s-au înregistrat creşteri ale încasărilor la buget cu peste 30%.
Alte state au redus sau menţinut TVA-ul la un nivel pe care noi nici nu-l visăm, mai cu seamă la alimentele de bază, precum şi nivelul taxelor şi impozitelor. Ei bine, acestea nu se laudă cu niveluri ale evaziunii fiscale de peste 50%. Şi exemplele ar putea continua.
Toate acestea la alţii, în vreme ce la noi greşelile, aberaţiile curg unele după altele. Mai dau doar un exemplu.
În vreme ce mai toate firmele au înlocuit comunicarea scrisă cu cea on-line, finanţele din România continuă să consume bani, timp, energii umane şi mii de tone de hârtie cu somaţii ameninţătoare, chiar şi pentru doi lei, şi apoi cu înştiinţări prin care aceiaşi agenţi economici sunt înştiinţaţi privind „stingerea creanţelor“, de parcă aceştia n-ar şti ce-au plătit. Şi iarăşi exemplele ar putea continua. Dar parcă nici hârtia nu mai suportă prostia. Cine ştie, poate nici românii. S-ar putea curând să spună „plecaţi voi că venim noi.“
Ion Banu
