Speram ca, după aproape trei decenii, lumea să înţeleagă importanţa coagulării forţelor întru prosperitatea tuturor. Adică a promotorilor, dar şi a aderenţilor la ideea organizării în structuri care să asigure stabilitate şi siguranţă în afaceri. Agricultura este, după cum se ştie, cea mai vulnerabilă la „evoluţia“ pieţei la nivel naţional, european şi internaţional, dar şi la schimbările climatice. Sunt aspecte care ar fi trebuit demult să dea de gândit nu doar autorităţilor, la care s-a tot

În ce lume am ajuns să trăim? Nu ai bani și ai o boală tratabilă numai prin străinătățuri, „să fii sănătos“, asta e, ghinion... Nu ai bani să mănânci „sănătos“ – eco, bio sau cum s-o mai zice, ia colea otrăvuri cu multe E-uri de prin alimente, legume, fructe etc... Nu ai bani destui să pleci în concediu? N-are nimic, stai prin ogradă și meditează la nemurirea sufletului, te-ar sfătui cineva care-și petrece concediile prin locuri exotice. Nu ai bani pentru că nu ai serviciu? Asta e! Ghinion din

Cu tot optimismul ce mă caracterizează, nu pot să nu realizez că ţara asta minunată, cu oameni bravi, se află acum pe marginea prăpastiei şi la capătul puterilor. Nu poate fi nimic mai trist, dezamăgitor, decât pierderea speranţei, a ceea ce ai iubit prin natura fiinţei tale: meleagurile natale – adică baştina, ţara, anii copilăriei. Să nu mai vorbim de cei dragi, de-un sânge.

Este consecinţa unei democraţii prost înţelese mai cu seamă de cei aleşi – păcatele noastre – să administreze ţara mai

„Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă isvor, / Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam. / S-aud cum apa sună-ncetişor: / Un freamăt lin trecea din ram în ram/ Şi un miros venea ador­mitor. / Astfel ades eu nopţi întregi am mas, / Blând îngânat de-al valurilor glas.“

Frumoase versurile primei strofe a poeziei scrise în 1878 de Mihai Eminescu – „Fiind băiet păduri cutreieram“! Țin minte și acum poezia copilăriei cu munții, mările, anotimpurile și oamenii ei. Și ca mine, o