De când au existat două fiinţe pe pământ a apărut şi dorinţa, original animalică, de a domina. Firesc sau nu, aceasta se manifestă cu atât mai mult în lumea căreia ne place să-i spunem civilizată.

Am fost şi suntem, într-o vrere diabolică şi perpetuă, duşmani pe vecini, pe oamenii cu care ne întâlnim, pe cei care ni se par mai vrednici decât noi înşine putem fi, pe vecinul cu capra sau găina mai ouătoare. Uneori ne urâm şi aproapele, chiar dacă ne lăudăm a fi cu frică de

Eram tentat să spun că încep, dar cum ele, parangheliile la care fac referire, sunt în continuă desfăşurare de mai bine de două decenii, n-am decât să mă împac cu gândul existenţei lor veşnice, câtă vreme democraţia în care credem că ne aflăm şi dreptul la „libera exprimare“ ne vor permite să ne desfăşurăm după bunul plac.

Făceam odată un calcul al zilelor în care se munceşte în ţara asta şi al celor în care semenii noştri petrec.

Exceptând sărbătorile legale, dar luând

Aşa-zisa democraţie, victorie postdecembristă, a creat, în paralel cu libertatea de mişcare, informare şi exprimare, degringoladă socio-economică. Specific românesc… Şi ca lumea să nu priceapă prea multe despre drumul cu povârnişuri pe care este obligată să meargă, îi este servită, precum cafeaua dimineaţa, „informaţia zilei“. Adică veşti care n-au nimic comun cu interesul individului şi, cu atât mai puţin, cu cel al naţiunii, dar care te duc cu gândul departe de

Este întrebarea retorică pe care o punea prin anii '60 marele agronom Gh. Ionescu Şişeşti în faţa unui elevat auditoriu. Şi tot el a răspuns: „…o îmbinare armonioasă a tuturor ştiinţelor care există.“

Şi s-a explicat printr-o pledoarie care a reuşit să „blocheze“ minţile celor mai iluştri oameni de ştiinţă care până atunci s-a dovedit a fi ignorat cea mai diversă şi complexă activitate fără de care omenirea ar sfârşi.

Încercând o paralelă între starea